Multă lume a fost scoasă în ultima vreme din ritmul normal, iar activitatea clubului nostru de Krav Maga nu a făcut excepție. Dacă în privința antrenamentelor am reușit să ne adaptăm și să funcționăm în mare ”normal”, nu același lucru se poate spune despre interacțiunea cu ”lumea din exterior”.
Să primești informații din afară, astfel încât să nu fii limitat la ”bula personală” este în general important; în ceea ce privește antrenamentele de autoapărare, considerăm că este vital să testăm tehnicile, să diversificăm scenariile și să ne concentrăm pe ceea ce funcționează cel mai bine.
După mai bine de doi ani, avem în față o nouă sesiune de antrenament cu Atilla Jonas, Expert în Krav Maga și Arte Marțiale FIlipineze, fost director al IKMF Ungaria și fondator al sistemului JM Combat – brand sub care își desfășoară acum activitatea în Budapesta și în cadrul evenimentelor internaționale la care este invitat. Este unul dintre instructorii ”de casă” ai KMTM, fie că ne anternăm în Timișoara sau în Ungaria.
Programul evenimentului presupune 3 antrenamente, pe parcursul a două zile – 7 și 8 Mai 2022, fiecare de câte 2-3 ore, astfel încât participanții să aibă suficient timp să exerseze și să absoarbă informația prezentată, dar și cu suficient de multă pauză pentru recuperare și sedimentare.
Seminarul este deschis, ceea ce înseamnă că oricine se poate antrena alături de membrii activi ai Krav Maga IKMF Timișoara, într-un mediu prietenos și dinamic. Participarea la seminar nu este condiționată de prezența la antrenamentele noastre de autoapărare, înainte sau după eveniment.
Un antrenament de weekend / seminar își propune să expună participanții la idei și tehnici noi și să puncteze detalii tehnice si tactice, care apoi să fie repetate / sedimentate în cadrul antrenamentelor regulate. Informația este prezentată într-un mod atractiv și accesibil, ceea ce înseamnă că și începătorii vor beneficia la maxim de sesiunile de antrenament.
Pentru detalii, vă stăm la dispoziție telefonic sau prin formularul de contact. Înscrierea în prealabil este obligatorie, din motive organizatorice nu se acceptă participarea ”din stradă”!
Una dintre regulile importante în autoapărare este “situația dictează tehnica”. Asta înseamnă că evenimente identice pot declanșa reacții total diferite, în funcție de context: de exemplu ridicarea în brațe de către partener este în regulă, în vreme ce același gest din partea unui necunoscut reprezintă o agresiune și solicită o reacție corespunzătoare.
Definește bine scopul
Să ai un scop bine definit e un motto întalnit în ziua de azi peste tot, inclusiv pe postere motivaționale. În ceea ce privește finalul unei situații de autoapărare, scopul nostru este întotdeauna “siguranță”. Dar asta poate să însemne lucruri diferite, în funcție de context.
Autoapărarea e în general ”egoistă”
În cazul cel mai general, căutăm oportunitatea de a scăpa și fugi de la locul agresiunii. Putem să fugim către mașina proprie, cu intenția de a urca și demara cât mai repede dacă suntem abordați în parcare, către intrarea în casă / apartament dacă suntem în apropiere, sau către o zonă populată dacă ne aflăm pe o stradă lăturalnică / parc. În toate aceste situații, e important să ne apărăm și să reușim să creăm un interval de câteva secunde în care să putem fugi, fără a fi prinși după 2 metri. Nu ne interesează în mod deosebit dacă atacatorul își revine relativ repede sau nu, dacă poliția reușește să îl prindă sau dacă scapă. Scopul nostru este siguranța noastră personală.
Excepții de la regulă
În situații mai deosebite, se poate ca un interval de câteva secunde în care atacatorul este dezorientat să nu fie suficient. Există posibilitatea ca agresiunea să aibă loc într-un spațiu închis: în mașină, într-o cabină de lift sau într-o încăpere încuiată. În această situație, apărarea presupune incapacitarea agresorului pentru o mai lungă perioadă de timp. Trebuie să fie inconștient (sau imbolizat) astfel încât să avem timpul necesar pentru a ajunge la siguranță sau pentru a chema și aștepta ajutor.
Tot în categoria de mai sus se încadrează scenariile în care nu că ești singur(ă) și e nevoie ca tu să protejezi pe cineva; fie că ai doi sau mai mulți copii (ai tăi sau în grijă), sau ești cu partenerul / un prieten care dintr-un motiv sau altul nu poate să “o ia la fugă” cu tine, va trebui să rezolvi situația într-o manieră care să îți ofere mai mult timp pentru a părăsi locul agresiunii.
Pe ultimul loc se situează scenariile în care trebuie să imobilizezi atacatorul (de exemplu, ești în vacanță cu un grup de prieteni cu copii cu tot, și cineva intră în casa în care locuiți cu toții – chiar dacă ai putea să fugi, sau să-ți iei familia și să fugi, nu poți să îi lași pe restul într-o situație periculoasă). Imobilizarea se poate face în principiu în două feluri: varianta clasică, în care restricționezi cumva posibilitatea de mișcare a celeilalte persoane, sau reușind să o ameninți suficient de serios încât aceasta să nu se miște (de exemplu, să o păzești având un băț și de preferabil mai mulți prieteni alături).
Alege înțelept
E important de notat că odată cu complexitatea abordării crește și riscul la care te expui. Să lovești odată sau de două ori și să fugi te expune la minimum de riscuri, în timp ce încercarea de a-ți imobiliza atacatorul este cea mai periculoasă abordare.
În funcție de scenariul în care te vei afla, e important să alegi varianta cea mai simplă și care te pune cel mai puțin în pericol! Cu cât vei identifica mai rapid pericolul și cu cât vei reacționa mai repede, cu atât vei avea mai multe opțiuni la dispoziție.
Când vine vorba de autoapărare, fiecare fracțiune de secundă contează, și uneori poate însemna diferența între a fi o victimă sau a scăpa cu bine dintr-o situație periculoasă. Astfel, ne dorim să reacționăm cât mai repede, odată ce am înțeles că suntem în pericol.
Viteza de reacție
Viteza de reacție este o calitate care se poate antrena. Cu toate acestea, putem să o îmbunătățim doar până la un punct, și în cele mai multe situații e vorba de câteva sutimi/zecimi de secundă. Și vom avea posibilitatea de a ne folosi de asta doar după ce am luat decizia de a reacționa.
Mai puține decizii
Putem câștiga un avantaj substanțial printr-o altă abordare, prin care încercăm să facem procesul decizional mai simplu și, prin urmare, mai rapid. Multe opțiuni și un proces decizional complicat înseamnă, indiferent de domeniul la care ne referim, o decizie/reacție înceată.
Când accentul este pus pe tehnicile de autoapărare, decizia pe care trebuie să o luăm este “ce tehnică trebuie să folosesc având în vedere felul cum sunt atacat”. Dar deja suntem atacați, și asta e primul lucru pe care trebuie să îl conștientizăm, înainte de a putea reacționa în orice fel. Cel mai nefavorabil scenariu este cel în care suntem luați total prin surprindere. Prin urmare, o stare de alertă și o mentalitate care procesează în continuu posibilele amenințări ne poate oferi un mare avantaj – vezi articolul despre codul de culori al lui Jeff Cooper.
Prevenție în toate situațiile
Un pas și mai departe este cel în care încercăm să catalogăm cât mai devreme (și mai clar) situațiile și asfel să avem cât mai mult timp la dispoziție pentru analiza și planificarea celor cu adevărat periculoase. Putem face asta căutând cât mai puțină ambiguitate, în cât mai multe situații de pe parcursul zilei. Asta înseamnă să evităm cât mai mult locuri periculoase și situațiile tensionate.
Un conflict în trafic, pornit, de exemplu, de la competiția pentru un loc de parcare poate să escaladeze până la o bătaie în toată regula. Deci pe tot parcursul “confruntării” trebuie să fii în alertă și să analizezi dacă situația scapă de sub control. Agresivitatea celuilalt șofer este oarecum de așteptat, dar suntem în alertă pentru cazul în care trece dincolo de duelul verbal și încercarea de intimidare. Există chiar posibilitatea ca celălalt să se simtă amenințat și să considere că e cazul să se apere. Dacă, în schimb, nu ne-am lăsa antrenați în astfel de scenarii și nu am amplifica niciun incident de trafic, orice situație în care vreun alt participant la trafic devine agresiv, chiar și verbal, ar putea fi mult mai ușor catalogată drept o agresiune; astfel, am identifica mai ușor situația ca una “anormală”, care necesită un răspuns pe măsură, și vom avea mai mult timp la dispoziție să cântărim opțiunile și să facem un plan de bază. Până când se ajunge efectiv la autoapărare, suntem deplin conștienți și (mai) pregătiți!
“Inamicul este egoul”
Este titlul unei cărți de succes a lui Ryan Holiday, și este 100% adevarat! Cel mai mare obstacol în calea acestei abordări suntem chiar noi și egoul personal. Ideea că “mie nu mi se poate întâmpla” sau că “sigur am dreptate deci celălalt trebuie să cedeze” sunt capcane în care cădem extrem de des. Dar deciziile luate de ego / mândrie / orgoliu sunt de cele mai multe ori exact opusul a ceea ce ar fi o bună decizie tactică!
Antrenamentele de autoapărare ne pot ajuta să recunoaștem pericolele mai repede, să analizam și să decidem ce este de făcut într-un timp mai scurt, și în același timp ne oferă ”unelte” pentru a face față situațiile violente. Dar cu cât luăm decizii t actice mai bune și ne expunem mai puțin fără să fie necesar, cu atât va fi mai ușor să rămânem în siguranță!
Potrivit locotenent-colonelului Jeff Cooper, recunoscut ca tatăl tehnicii moderne de tragere cu arma, cel mai important aspect pentru a supraviețui unei confruntări letale nu sunt abilitățile de luptă / armele aflate la dispoziție ci mentalitatea și starea de alertă în care ne aflăm în momentul incidentului.
Învățând să observi mediul, să îl evaluezi în mod constant și să reacționezi corespunzător la ceea ce vezi, poți obține un grad mare de control asupra circumstanțelor tale. Asta înseamnă că trebuie să te obișnuiești să te deplasezi în sus și în jos pe o “scală de vigilență”, astfel încât să poți potrivi nivelul de alertă cu cel de amenințare. Această scală variază de la o stare de ignorare și nepregătire la una în care, dacă e nevoie, poți face față violenței letale. E important să “glisăm” între aceste stări pe măsură ce situația și circumstanțele se schimbă.
Alb
Inconștient și nepregătit. „Visător” sau „preocupat”, indiferent față de o posibilă amenințare. Dacă ești atacat în stare albă, singurul lucru care te poate salva este greșeala/ineficiența atacatorului tău.
Principalul tău dușman este timpul de reacție. Dacă nu ești conștient de împrejurimile tale și nu reușești să vezi personajul suspect, el te poate copleși înainte să te poți apăra eficient. Dacă ești atacat fiind în “Alb”, vei avea nevoie de câteva secunde pentru a realiza chiar ce se întâmplă și pentru a răspunde. În realitate, acest timp pur și simplu nu există.
Când ar fi acceptabil să fii în starea “Alb”? În mod ideal, doar când ești în propria casă, cu ușile încuiate (și alarma activată). În momentul în care pleci de acasă, treci la următorul nivel, la “Galben”.
Galben
Alertă relaxată. Nu există o situație de amenințare specifică. Nu te aștepți să fii atacat(ă), ci ești pur și simplu conștient(ă) de faptul că lumea este un loc potențial neprietenos și că „astăzi ar putea fi ziua în care ar trebui să mă apăr”. Ești alert(ă) și conștient(ă) de împrejurimile tale. Ești dificil de surprins, deci nu devii o victimă ușoară!
Ar trebui să fii mereu în “galben”, măcar ori de câte ori te afli într-un mediu necunoscut sau printre persoane pe care nu le cunoști. Poți rămâne în galben pentru perioade lungi de timp – preiei și procesezi informațiile din jur într-un mod relaxat, dar alert. Când ceva îți atrage atenția, urmează evaluarea. Dacă nu este vorba de o amenințare, treci mai departe. Dacă este o posibilă amenințare, începi să te pregătești mental pentru a îi face față.
Orice sau oricine din imediata apropiere care este neobișnuit, deplasat sau în afara contextului/tiparului, ar trebui privit ca fiind ceva potențial periculos, până când ai avut ocazia să îl evaluezi. Când observi ceva cu adevărat în neregulă, treci imediat la următorul nivel, la “Portocaliu”.
Portocaliu
Alertă specifică. Ceva nu este în regulă și îți atrage atenția. Îți schimbi focalizarea principală pentru a determina dacă există o amenințare. Diferența dintre galben și portocaliu este această țintă specifică pentru atenția ta. Mentalitatea se schimbă în „S-ar putea să trebuiască să mă apăr astăzi împotriva acelei persoane”, concentrându-se asupra țintei specifice care a provocat starea de alertă. Când treci la “Portocaliu”, începi să îți concentrezi atenția asupra acelui individ care ți-a atras atenția, dar nu lăsa garda jos – nu vrei să fii luat prin surprindere de prietenii lui. Începi să-l observi și să-i evaluezi intențiile. Odată ce îți dai seama că nu este o amenințare, scoate-l din focus și revino în Galben.
Pe măsură ce evaluezi o situație, începi să joci „Ce se întâmplă dacă …”, pentru a formula un plan de bază. Dacă el acționează brusc, având în minte acest plan, poți reacționa rapid. În condiția portocalie, setezi un declanșator mental: “Dacă persoana respectivă face „X”, va trebui să-l opresc”. Dacă amenințarea se dovedește a fi falsă, poți să treci iar în “Galben”. Dacă, după ce l-ai evaluat, crezi că este o amenințare reală, atunci ajungi la cel mai înalt nivel, Condiție “Roșie”. Având deja un scenariu în baza căruia să acționezi, te poți mișca suficient de repede pentru a rezolva problema.
Roșu
Roșu înseamnă “luptă sau fugi”. Înseamnă să oprești pericolul sau să scapi. Declanșatorul tău mental (stabilit în evaluarea din “Portocaliu”) a fost activat. Trebuie să acționezi acum, decisiv și agresiv.
Armata SUA folosește, de asemenea, “Negru” ca ultimă fază a sistemului de culori, deși nu a făcut parte inițial din Codul lui Cooper.
Negru
Degradarea catastrofală a performanței fizice și mentale. Condiția “Negru” este atunci când nu te-ai pregătit pentru o întâlnire violentă (mental sau prin antrenament de autoapărare) și acum mintea ta este copleșită de stres, iar atât mintea cât și corpul tău sunt incapabile să producă orice răspuns defensiv realist.
În esență, devii o victimă prin lipsa de planificare sau de conștientizare a posibilelor pericole. “Negru” NU este un scenariu în care vrei să fii! Răspunsul natural la un pericol brusc are de fapt 3 variante: luptă, fugă sau uimire/înghețare (fight, flight, freeze). Incapacitatea de a procesa evenimentele care se produc ne suprasolicită sistemul nervos și ne lasă fără vreo reacție.
În concluzie, poți să îți sporești securitatea și siguranța personală în mod semnificativ trăind în general în “Galben”, conform codului culorilor a lui Cooper.
TL;DR 🙂
E important să precizăm că asta nu presupune să fii paranoic(ă) și să nu mai ieși din casă sau să cataloghezi pe toată lumea ca fiind un agresor. Definiția este “alertă RELAXATĂ”! A rămâne în mod constant în cadrul nivelului galben și a te deplasa ușor în și în afara nivelului portocaliu este pur și simplu o stare de conștientizare mentală care trebuie practicată până devine a doua natură. Evident, e ceva ca învățăm și exersăm în cadrul antrenamentelor de autoapărare.
