Agresorii caută în general victime sigure; de aceea, în momentul în care se simt amenințați şi că planul lor s-ar putea să nu funcționeze, de cele mai multe ori renunță şi se retrag, urmând să atace o altă persoană care nu le va da atâtea dureri de cap.
Evenimente violente se întamplă, oameni nevinovați sunt atacați și agresați zilnic. De la furturi la violuri și crime, victimele sunt întotdeauna persoane adevărate, cu prieteni, parteneri, părinți și copii, exact ca mine și ca tine. Din fericire, există câteva lucruri simple pe care poţi să le faci pentru a ieşi din categoria victimelor sigure.
Ce pot să fac pentru a fi mai în siguranţă?
#1 Cel mai important lucru este să renunţi la ideea că ţie nu ţi se poate întâmpla. Dacă ești inconștient(ă) și nepregătit(ă), indiferent față de o posibilă amenințare, singurul lucru care te poate salva este greșeala/ineficiența atacatorului tău.
#2 Al doilea este ai încredere în tine şi în instinctul tău! Intuiţia este arma cu care te-a înzestrat natura: nu o ignora! Mai bine alegi să ocolești un parc degeaba, decât să păţeşti ceva grav. Nu încerca să te convingi că îţi faci griji fără vreun motiv adevărat, şi că o să fie bine. Actionează fără ezitare în baza a ceea ce-ți spune intuiția!
#3 Nu lăsa rușinea sau normele sociale să te pună în pericol. Roagă un coleg sau paznicul să te conducă la mașină, fără să te deranjeze dacă te întreabă “De ce, ţi-e frică?!”. Iar dacă ai suspiciuni legate de o persoană, refuză-i ajutorul, nu accepta să intri în vorbă, nu te urca cu ea în lift, chiar dacă pari anti-socială sau chiar nesimţită.
#4 Dacă îţi asculți intuiţia, ţine cont şi de bunul simţ. Dacă eşti pe cont propriu, evită întâlnirea cu grupuri de potenţiali agresori. Sfidarea nu e cea mai bună abordare în asemenea situații. Evită de asemenea pe timp de noapte parcurile sau zonele pustii. Întotdeauna ești mai în siguranță când sunt și alți oameni în jur!
#5 Ca să îţi dai seama unde eşti cel mai expus(ă) în viaţa de zi cu zi, fă schimb de locuri cu un potențial agresor. Gândește-te care sunt zonele cele mai potrivite unui atac pe traseul spre lucru, la ieșirea în oraş, la jogging sau mersul la sală. Identifică scenariul unei agresiuni plauzibile, apoi vezi ce e de făcut ca să o eviţi.
#6 În situația în care eşti agresat(ă), reactionează cât mai prompt şi mai brutal. Atacă punctele vulnerabile şi câștigă timpul necesar să ajungi undeva în siguranță – la adăpost, la lumină, să strigi după ajutor sau să suni poliția. E dreptul tău să te aperi!
#7 Dacă nu eşti victimă, dar suspectezi ceva – observi un individ ciudat, un comportament bizar, raportează-l poliției. S-ar putea să salvezi o viață.
Mai mult context
Lista de mai sus a făcut original parte din articolul Cum să nu fii o victimă sigură, publicat in Noiembrie 2014, în contextul unei crime petrecute în Satu Mare. Din păcate siguranța personală apare în atenția publică doar atunci când se produc evenimente deosebite, iar pe masură ce trece timpul, publicul se ”desensibiliează”, ceea ce face ca focusul pe subiect să fie din ce în ce mai rar și mai scurt. Chiar dacă statistic trăim în cea mai sigură perioadă din istorie, suntem în același timp și cel mai puțin pregătiți fizic și mental să facem față unor evenimente violente, și, cel mai probabil, avem și mult mai multe de pierdut.
Să putem să ne apărăm sau să îi protejăm pe cei dragi devine important exact când avem nevoie cel mai mult, dar în acel moment este prea târziu și pentru antrenament și pentru prevenție!
Una dintre regulile importante în autoapărare este “situația dictează tehnica”. Asta înseamnă că evenimente identice pot declanșa reacții total diferite, în funcție de context: de exemplu ridicarea în brațe de către partener este în regulă, în vreme ce același gest din partea unui necunoscut reprezintă o agresiune și solicită o reacție corespunzătoare.
Definește bine scopul
Să ai un scop bine definit e un motto întalnit în ziua de azi peste tot, inclusiv pe postere motivaționale. În ceea ce privește finalul unei situații de autoapărare, scopul nostru este întotdeauna “siguranță”. Dar asta poate să însemne lucruri diferite, în funcție de context.
Autoapărarea e în general ”egoistă”
În cazul cel mai general, căutăm oportunitatea de a scăpa și fugi de la locul agresiunii. Putem să fugim către mașina proprie, cu intenția de a urca și demara cât mai repede dacă suntem abordați în parcare, către intrarea în casă / apartament dacă suntem în apropiere, sau către o zonă populată dacă ne aflăm pe o stradă lăturalnică / parc. În toate aceste situații, e important să ne apărăm și să reușim să creăm un interval de câteva secunde în care să putem fugi, fără a fi prinși după 2 metri. Nu ne interesează în mod deosebit dacă atacatorul își revine relativ repede sau nu, dacă poliția reușește să îl prindă sau dacă scapă. Scopul nostru este siguranța noastră personală.
Excepții de la regulă
În situații mai deosebite, se poate ca un interval de câteva secunde în care atacatorul este dezorientat să nu fie suficient. Există posibilitatea ca agresiunea să aibă loc într-un spațiu închis: în mașină, într-o cabină de lift sau într-o încăpere încuiată. În această situație, apărarea presupune incapacitarea agresorului pentru o mai lungă perioadă de timp. Trebuie să fie inconștient (sau imbolizat) astfel încât să avem timpul necesar pentru a ajunge la siguranță sau pentru a chema și aștepta ajutor.
Tot în categoria de mai sus se încadrează scenariile în care nu că ești singur(ă) și e nevoie ca tu să protejezi pe cineva; fie că ai doi sau mai mulți copii (ai tăi sau în grijă), sau ești cu partenerul / un prieten care dintr-un motiv sau altul nu poate să “o ia la fugă” cu tine, va trebui să rezolvi situația într-o manieră care să îți ofere mai mult timp pentru a părăsi locul agresiunii.
Pe ultimul loc se situează scenariile în care trebuie să imobilizezi atacatorul (de exemplu, ești în vacanță cu un grup de prieteni cu copii cu tot, și cineva intră în casa în care locuiți cu toții – chiar dacă ai putea să fugi, sau să-ți iei familia și să fugi, nu poți să îi lași pe restul într-o situație periculoasă). Imobilizarea se poate face în principiu în două feluri: varianta clasică, în care restricționezi cumva posibilitatea de mișcare a celeilalte persoane, sau reușind să o ameninți suficient de serios încât aceasta să nu se miște (de exemplu, să o păzești având un băț și de preferabil mai mulți prieteni alături).
Alege înțelept
E important de notat că odată cu complexitatea abordării crește și riscul la care te expui. Să lovești odată sau de două ori și să fugi te expune la minimum de riscuri, în timp ce încercarea de a-ți imobiliza atacatorul este cea mai periculoasă abordare.
În funcție de scenariul în care te vei afla, e important să alegi varianta cea mai simplă și care te pune cel mai puțin în pericol! Cu cât vei identifica mai rapid pericolul și cu cât vei reacționa mai repede, cu atât vei avea mai multe opțiuni la dispoziție.
Când vine vorba de autoapărare, fiecare fracțiune de secundă contează, și uneori poate însemna diferența între a fi o victimă sau a scăpa cu bine dintr-o situație periculoasă. Astfel, ne dorim să reacționăm cât mai repede, odată ce am înțeles că suntem în pericol.
Viteza de reacție
Viteza de reacție este o calitate care se poate antrena. Cu toate acestea, putem să o îmbunătățim doar până la un punct, și în cele mai multe situații e vorba de câteva sutimi/zecimi de secundă. Și vom avea posibilitatea de a ne folosi de asta doar după ce am luat decizia de a reacționa.
Mai puține decizii
Putem câștiga un avantaj substanțial printr-o altă abordare, prin care încercăm să facem procesul decizional mai simplu și, prin urmare, mai rapid. Multe opțiuni și un proces decizional complicat înseamnă, indiferent de domeniul la care ne referim, o decizie/reacție înceată.
Când accentul este pus pe tehnicile de autoapărare, decizia pe care trebuie să o luăm este “ce tehnică trebuie să folosesc având în vedere felul cum sunt atacat”. Dar deja suntem atacați, și asta e primul lucru pe care trebuie să îl conștientizăm, înainte de a putea reacționa în orice fel. Cel mai nefavorabil scenariu este cel în care suntem luați total prin surprindere. Prin urmare, o stare de alertă și o mentalitate care procesează în continuu posibilele amenințări ne poate oferi un mare avantaj – vezi articolul despre codul de culori al lui Jeff Cooper.
Prevenție în toate situațiile
Un pas și mai departe este cel în care încercăm să catalogăm cât mai devreme (și mai clar) situațiile și asfel să avem cât mai mult timp la dispoziție pentru analiza și planificarea celor cu adevărat periculoase. Putem face asta căutând cât mai puțină ambiguitate, în cât mai multe situații de pe parcursul zilei. Asta înseamnă să evităm cât mai mult locuri periculoase și situațiile tensionate.
Un conflict în trafic, pornit, de exemplu, de la competiția pentru un loc de parcare poate să escaladeze până la o bătaie în toată regula. Deci pe tot parcursul “confruntării” trebuie să fii în alertă și să analizezi dacă situația scapă de sub control. Agresivitatea celuilalt șofer este oarecum de așteptat, dar suntem în alertă pentru cazul în care trece dincolo de duelul verbal și încercarea de intimidare. Există chiar posibilitatea ca celălalt să se simtă amenințat și să considere că e cazul să se apere. Dacă, în schimb, nu ne-am lăsa antrenați în astfel de scenarii și nu am amplifica niciun incident de trafic, orice situație în care vreun alt participant la trafic devine agresiv, chiar și verbal, ar putea fi mult mai ușor catalogată drept o agresiune; astfel, am identifica mai ușor situația ca una “anormală”, care necesită un răspuns pe măsură, și vom avea mai mult timp la dispoziție să cântărim opțiunile și să facem un plan de bază. Până când se ajunge efectiv la autoapărare, suntem deplin conștienți și (mai) pregătiți!
“Inamicul este egoul”
Este titlul unei cărți de succes a lui Ryan Holiday, și este 100% adevarat! Cel mai mare obstacol în calea acestei abordări suntem chiar noi și egoul personal. Ideea că “mie nu mi se poate întâmpla” sau că “sigur am dreptate deci celălalt trebuie să cedeze” sunt capcane în care cădem extrem de des. Dar deciziile luate de ego / mândrie / orgoliu sunt de cele mai multe ori exact opusul a ceea ce ar fi o bună decizie tactică!
Antrenamentele de autoapărare ne pot ajuta să recunoaștem pericolele mai repede, să analizam și să decidem ce este de făcut într-un timp mai scurt, și în același timp ne oferă ”unelte” pentru a face față situațiile violente. Dar cu cât luăm decizii t actice mai bune și ne expunem mai puțin fără să fie necesar, cu atât va fi mai ușor să rămânem în siguranță!
Potrivit locotenent-colonelului Jeff Cooper, recunoscut ca tatăl tehnicii moderne de tragere cu arma, cel mai important aspect pentru a supraviețui unei confruntări letale nu sunt abilitățile de luptă / armele aflate la dispoziție ci mentalitatea și starea de alertă în care ne aflăm în momentul incidentului.
Învățând să observi mediul, să îl evaluezi în mod constant și să reacționezi corespunzător la ceea ce vezi, poți obține un grad mare de control asupra circumstanțelor tale. Asta înseamnă că trebuie să te obișnuiești să te deplasezi în sus și în jos pe o “scală de vigilență”, astfel încât să poți potrivi nivelul de alertă cu cel de amenințare. Această scală variază de la o stare de ignorare și nepregătire la una în care, dacă e nevoie, poți face față violenței letale. E important să “glisăm” între aceste stări pe măsură ce situația și circumstanțele se schimbă.
Alb
Inconștient și nepregătit. „Visător” sau „preocupat”, indiferent față de o posibilă amenințare. Dacă ești atacat în stare albă, singurul lucru care te poate salva este greșeala/ineficiența atacatorului tău.
Principalul tău dușman este timpul de reacție. Dacă nu ești conștient de împrejurimile tale și nu reușești să vezi personajul suspect, el te poate copleși înainte să te poți apăra eficient. Dacă ești atacat fiind în “Alb”, vei avea nevoie de câteva secunde pentru a realiza chiar ce se întâmplă și pentru a răspunde. În realitate, acest timp pur și simplu nu există.
Când ar fi acceptabil să fii în starea “Alb”? În mod ideal, doar când ești în propria casă, cu ușile încuiate (și alarma activată). În momentul în care pleci de acasă, treci la următorul nivel, la “Galben”.
Galben
Alertă relaxată. Nu există o situație de amenințare specifică. Nu te aștepți să fii atacat(ă), ci ești pur și simplu conștient(ă) de faptul că lumea este un loc potențial neprietenos și că „astăzi ar putea fi ziua în care ar trebui să mă apăr”. Ești alert(ă) și conștient(ă) de împrejurimile tale. Ești dificil de surprins, deci nu devii o victimă ușoară!
Ar trebui să fii mereu în “galben”, măcar ori de câte ori te afli într-un mediu necunoscut sau printre persoane pe care nu le cunoști. Poți rămâne în galben pentru perioade lungi de timp – preiei și procesezi informațiile din jur într-un mod relaxat, dar alert. Când ceva îți atrage atenția, urmează evaluarea. Dacă nu este vorba de o amenințare, treci mai departe. Dacă este o posibilă amenințare, începi să te pregătești mental pentru a îi face față.
Orice sau oricine din imediata apropiere care este neobișnuit, deplasat sau în afara contextului/tiparului, ar trebui privit ca fiind ceva potențial periculos, până când ai avut ocazia să îl evaluezi. Când observi ceva cu adevărat în neregulă, treci imediat la următorul nivel, la “Portocaliu”.
Portocaliu
Alertă specifică. Ceva nu este în regulă și îți atrage atenția. Îți schimbi focalizarea principală pentru a determina dacă există o amenințare. Diferența dintre galben și portocaliu este această țintă specifică pentru atenția ta. Mentalitatea se schimbă în „S-ar putea să trebuiască să mă apăr astăzi împotriva acelei persoane”, concentrându-se asupra țintei specifice care a provocat starea de alertă. Când treci la “Portocaliu”, începi să îți concentrezi atenția asupra acelui individ care ți-a atras atenția, dar nu lăsa garda jos – nu vrei să fii luat prin surprindere de prietenii lui. Începi să-l observi și să-i evaluezi intențiile. Odată ce îți dai seama că nu este o amenințare, scoate-l din focus și revino în Galben.
Pe măsură ce evaluezi o situație, începi să joci „Ce se întâmplă dacă …”, pentru a formula un plan de bază. Dacă el acționează brusc, având în minte acest plan, poți reacționa rapid. În condiția portocalie, setezi un declanșator mental: “Dacă persoana respectivă face „X”, va trebui să-l opresc”. Dacă amenințarea se dovedește a fi falsă, poți să treci iar în “Galben”. Dacă, după ce l-ai evaluat, crezi că este o amenințare reală, atunci ajungi la cel mai înalt nivel, Condiție “Roșie”. Având deja un scenariu în baza căruia să acționezi, te poți mișca suficient de repede pentru a rezolva problema.
Roșu
Roșu înseamnă “luptă sau fugi”. Înseamnă să oprești pericolul sau să scapi. Declanșatorul tău mental (stabilit în evaluarea din “Portocaliu”) a fost activat. Trebuie să acționezi acum, decisiv și agresiv.
Armata SUA folosește, de asemenea, “Negru” ca ultimă fază a sistemului de culori, deși nu a făcut parte inițial din Codul lui Cooper.
Negru
Degradarea catastrofală a performanței fizice și mentale. Condiția “Negru” este atunci când nu te-ai pregătit pentru o întâlnire violentă (mental sau prin antrenament de autoapărare) și acum mintea ta este copleșită de stres, iar atât mintea cât și corpul tău sunt incapabile să producă orice răspuns defensiv realist.
În esență, devii o victimă prin lipsa de planificare sau de conștientizare a posibilelor pericole. “Negru” NU este un scenariu în care vrei să fii! Răspunsul natural la un pericol brusc are de fapt 3 variante: luptă, fugă sau uimire/înghețare (fight, flight, freeze). Incapacitatea de a procesa evenimentele care se produc ne suprasolicită sistemul nervos și ne lasă fără vreo reacție.
În concluzie, poți să îți sporești securitatea și siguranța personală în mod semnificativ trăind în general în “Galben”, conform codului culorilor a lui Cooper.
TL;DR 🙂
E important să precizăm că asta nu presupune să fii paranoic(ă) și să nu mai ieși din casă sau să cataloghezi pe toată lumea ca fiind un agresor. Definiția este “alertă RELAXATĂ”! A rămâne în mod constant în cadrul nivelului galben și a te deplasa ușor în și în afara nivelului portocaliu este pur și simplu o stare de conștientizare mentală care trebuie practicată până devine a doua natură. Evident, e ceva ca învățăm și exersăm în cadrul antrenamentelor de autoapărare.
Ce faci dacă vrei să înveți autoapărare dar nu poți să te înscrii la cursuri de krav maga? Fie că nu există o sală de krav maga în orașul tău, sau este prea departe, sau dacă pur și simplu nu te potrivești cu ceea ce se face acolo, ar fi bine să găsești o variantă care să funcționeze.
Autoapărare – de ce?
Să știi să te aperi și, la nevoie, să protejezi pe cineva drag, e o abilitate extrem de importantă. În cazul unei situații periculoase, șansa ca cineva să îți sară în ajutor sau ca poliția să ajungă la timp este destul de mică – trebuie să te bazezi pe tine, pe instinct și pe ceea ce ai învățat.
Cum alegi o sală / un stil?
Cel mai important lucru este să găsești o sală unde să te simți confortabil și să îți facă plăcere să mergi. Cu cât te antrenezi mai mult, cu atât cresc șansele să desprinzi calitățile necesare; în primul rând, orice sală de lângă tine unde ajungi de 2-3 pe săptămână e mai bună decât cea mai profi sală din oraș care e prea departe și la care nu vei merge niciodată. În al doilea rând, caută un colectiv primitor dar care să te provoace și să-ți dea ocazia să fii mai bun. Dacă nu-ți plac colegii sau antrenorii, probabil nu te vei duce prea des sau pentru prea mult timp. La fel, dacă doar iei bătaie și nu înveți nimic, sau antrenamentele sunt prea ușoare și nu ai cum să progresezi, nu va dura mult până să renunți!
Indiferent de stilul / sportul pe care îl abordezi, concentrează-te pe tehnicile de bază și renunță la cele super-spectaculoase. Situațiile de autoapărare sunt neprevăzute, extrem de dinamice și cu grad ridicat de risc. Loviturile din săritură și întoarcere, pârghiile complicate, tehnicile “cu sacrificiu” și procedeele care necesită mai mult timp pentru execuție s-ar putea să nu fie cele mai potrivite. Când îți însușești o tehnică, gândește-te dacă poți să o folosești și în sală și pe stradă, și vara și iarna, și în pantaloni scurți și în rochie / costum, ideal și dacă ai consumat ceva alcool și dacă e mai întuneric afară. Dacă e evident că nu poți să aplici un procedeu decât în condițiile perfecte atunci e cazul să te gândești la o variantă simplificată sau să renunți de tot la tehnica respectivă.
Arte marțiale și sport vs autoapărare
Pentru ca un scenariu să se încadreze într-unul de autoapărare, e nevoie să existe o finalitate bine definită: să fii în siguranță. Asta în general înseamnă să îți creezi oportunitatea de a pleca de la locul incidentului, dar depinde 100% de situație; aproape niciodată, însă, nu va fi vorba de a rămâne față în față cu atacatorul, într-o distanță mică, să vezi ce se întâmplă mai departe… Încearcă să încorporezi așa ceva în antrenamente, sau măcar să vizualizezi fuga, dacă trebuie să faci altceva în sală.
Situațiile în care se poate să fie nevoie să ne apărăm sunt practic infinite; poți să fii în mașină sau în tramvai, la film sau la plajă; poți să fii în picioare, pe scaun sau pe jos; poți să fii singur sau cu familia, atacat de o singură persoană sau de un grup. Asta înseamnă că antrenamentele trebuie să acopere o gamă foarte largă de tehnici și tactici și să te expună la scenarii diverse. Dacă tipul de antrenamente la care ai acces nu e suficient de diversificat, sau dacă pretinde că toate situațiile se rezolvă prin aceeași abordare, atunci îți recomand cel puțin să suplimentezi antrenamentele cu ceva în plus.
Hai că se poate 🙂
Sper că din cele de mai sus ai găsit suficiente motive să cauți o sală / un club unde să înveți ceva care să te facă să fii mai în siguranță. Ne-ar încânta și ne-am simți mândri ca toată lumea sa practice krav maga, dar realitatea e alta. Iar în final, cel mai important este ca TU să știi să te aperi și să îi protejezi pe cei dragi. Detaliile sunt mai puțin importante.
Dacă ești din Timișoara (sau în trecere) și te intereseaza cursurile noastre de autopărare, te așteptăm la antrenament! În București îî găsești pe colegii noștri de la Krav Maga Dacians. Spor la antrenamente!
