Când vine vorba de autoapărare, fiecare fracțiune de secundă contează, și uneori poate însemna diferența între a fi o victimă sau a scăpa cu bine dintr-o situație periculoasă. Astfel, ne dorim să reacționăm cât mai repede, odată ce am înțeles că suntem în pericol.
Viteza de reacție
Viteza de reacție este o calitate care se poate antrena. Cu toate acestea, putem să o îmbunătățim doar până la un punct, și în cele mai multe situații e vorba de câteva sutimi/zecimi de secundă. Și vom avea posibilitatea de a ne folosi de asta doar după ce am luat decizia de a reacționa.
Mai puține decizii
Putem câștiga un avantaj substanțial printr-o altă abordare, prin care încercăm să facem procesul decizional mai simplu și, prin urmare, mai rapid. Multe opțiuni și un proces decizional complicat înseamnă, indiferent de domeniul la care ne referim, o decizie/reacție înceată.
Când accentul este pus pe tehnicile de autoapărare, decizia pe care trebuie să o luăm este “ce tehnică trebuie să folosesc având în vedere felul cum sunt atacat”. Dar deja suntem atacați, și asta e primul lucru pe care trebuie să îl conștientizăm, înainte de a putea reacționa în orice fel. Cel mai nefavorabil scenariu este cel în care suntem luați total prin surprindere. Prin urmare, o stare de alertă și o mentalitate care procesează în continuu posibilele amenințări ne poate oferi un mare avantaj – vezi articolul despre codul de culori al lui Jeff Cooper.
Prevenție în toate situațiile
Un pas și mai departe este cel în care încercăm să catalogăm cât mai devreme (și mai clar) situațiile și asfel să avem cât mai mult timp la dispoziție pentru analiza și planificarea celor cu adevărat periculoase. Putem face asta căutând cât mai puțină ambiguitate, în cât mai multe situații de pe parcursul zilei. Asta înseamnă să evităm cât mai mult locuri periculoase și situațiile tensionate.
Un conflict în trafic, pornit, de exemplu, de la competiția pentru un loc de parcare poate să escaladeze până la o bătaie în toată regula. Deci pe tot parcursul “confruntării” trebuie să fii în alertă și să analizezi dacă situația scapă de sub control. Agresivitatea celuilalt șofer este oarecum de așteptat, dar suntem în alertă pentru cazul în care trece dincolo de duelul verbal și încercarea de intimidare. Există chiar posibilitatea ca celălalt să se simtă amenințat și să considere că e cazul să se apere. Dacă, în schimb, nu ne-am lăsa antrenați în astfel de scenarii și nu am amplifica niciun incident de trafic, orice situație în care vreun alt participant la trafic devine agresiv, chiar și verbal, ar putea fi mult mai ușor catalogată drept o agresiune; astfel, am identifica mai ușor situația ca una “anormală”, care necesită un răspuns pe măsură, și vom avea mai mult timp la dispoziție să cântărim opțiunile și să facem un plan de bază. Până când se ajunge efectiv la autoapărare, suntem deplin conștienți și (mai) pregătiți!
“Inamicul este egoul”
Este titlul unei cărți de succes a lui Ryan Holiday, și este 100% adevarat! Cel mai mare obstacol în calea acestei abordări suntem chiar noi și egoul personal. Ideea că “mie nu mi se poate întâmpla” sau că “sigur am dreptate deci celălalt trebuie să cedeze” sunt capcane în care cădem extrem de des. Dar deciziile luate de ego / mândrie / orgoliu sunt de cele mai multe ori exact opusul a ceea ce ar fi o bună decizie tactică!
Antrenamentele de autoapărare ne pot ajuta să recunoaștem pericolele mai repede, să analizam și să decidem ce este de făcut într-un timp mai scurt, și în același timp ne oferă ”unelte” pentru a face față situațiile violente. Dar cu cât luăm decizii t actice mai bune și ne expunem mai puțin fără să fie necesar, cu atât va fi mai ușor să rămânem în siguranță!
Featured Image by Saffu / Article Image by Goutham Ganesh Sivanandam on Unsplash