Potrivit locotenent-colonelului Jeff Cooper, recunoscut ca tatăl tehnicii moderne de tragere cu arma, cel mai important aspect pentru a supraviețui unei confruntări letale nu sunt abilitățile de luptă / armele aflate la dispoziție ci mentalitatea și starea de alertă în care ne aflăm în momentul incidentului.
Învățând să observi mediul, să îl evaluezi în mod constant și să reacționezi corespunzător la ceea ce vezi, poți obține un grad mare de control asupra circumstanțelor tale. Asta înseamnă că trebuie să te obișnuiești să te deplasezi în sus și în jos pe o “scală de vigilență”, astfel încât să poți potrivi nivelul de alertă cu cel de amenințare. Această scală variază de la o stare de ignorare și nepregătire la una în care, dacă e nevoie, poți face față violenței letale. E important să “glisăm” între aceste stări pe măsură ce situația și circumstanțele se schimbă.
Alb
Inconștient și nepregătit. „Visător” sau „preocupat”, indiferent față de o posibilă amenințare. Dacă ești atacat în stare albă, singurul lucru care te poate salva este greșeala/ineficiența atacatorului tău.
Principalul tău dușman este timpul de reacție. Dacă nu ești conștient de împrejurimile tale și nu reușești să vezi personajul suspect, el te poate copleși înainte să te poți apăra eficient. Dacă ești atacat fiind în “Alb”, vei avea nevoie de câteva secunde pentru a realiza chiar ce se întâmplă și pentru a răspunde. În realitate, acest timp pur și simplu nu există.
Când ar fi acceptabil să fii în starea “Alb”? În mod ideal, doar când ești în propria casă, cu ușile încuiate (și alarma activată). În momentul în care pleci de acasă, treci la următorul nivel, la “Galben”.
Galben
Alertă relaxată. Nu există o situație de amenințare specifică. Nu te aștepți să fii atacat(ă), ci ești pur și simplu conștient(ă) de faptul că lumea este un loc potențial neprietenos și că „astăzi ar putea fi ziua în care ar trebui să mă apăr”. Ești alert(ă) și conștient(ă) de împrejurimile tale. Ești dificil de surprins, deci nu devii o victimă ușoară!
Ar trebui să fii mereu în “galben”, măcar ori de câte ori te afli într-un mediu necunoscut sau printre persoane pe care nu le cunoști. Poți rămâne în galben pentru perioade lungi de timp – preiei și procesezi informațiile din jur într-un mod relaxat, dar alert. Când ceva îți atrage atenția, urmează evaluarea. Dacă nu este vorba de o amenințare, treci mai departe. Dacă este o posibilă amenințare, începi să te pregătești mental pentru a îi face față.
Orice sau oricine din imediata apropiere care este neobișnuit, deplasat sau în afara contextului/tiparului, ar trebui privit ca fiind ceva potențial periculos, până când ai avut ocazia să îl evaluezi. Când observi ceva cu adevărat în neregulă, treci imediat la următorul nivel, la “Portocaliu”.
Portocaliu
Alertă specifică. Ceva nu este în regulă și îți atrage atenția. Îți schimbi focalizarea principală pentru a determina dacă există o amenințare. Diferența dintre galben și portocaliu este această țintă specifică pentru atenția ta. Mentalitatea se schimbă în „S-ar putea să trebuiască să mă apăr astăzi împotriva acelei persoane”, concentrându-se asupra țintei specifice care a provocat starea de alertă. Când treci la “Portocaliu”, începi să îți concentrezi atenția asupra acelui individ care ți-a atras atenția, dar nu lăsa garda jos – nu vrei să fii luat prin surprindere de prietenii lui. Începi să-l observi și să-i evaluezi intențiile. Odată ce îți dai seama că nu este o amenințare, scoate-l din focus și revino în Galben.
Pe măsură ce evaluezi o situație, începi să joci „Ce se întâmplă dacă …”, pentru a formula un plan de bază. Dacă el acționează brusc, având în minte acest plan, poți reacționa rapid. În condiția portocalie, setezi un declanșator mental: “Dacă persoana respectivă face „X”, va trebui să-l opresc”. Dacă amenințarea se dovedește a fi falsă, poți să treci iar în “Galben”. Dacă, după ce l-ai evaluat, crezi că este o amenințare reală, atunci ajungi la cel mai înalt nivel, Condiție “Roșie”. Având deja un scenariu în baza căruia să acționezi, te poți mișca suficient de repede pentru a rezolva problema.
Roșu
Roșu înseamnă “luptă sau fugi”. Înseamnă să oprești pericolul sau să scapi. Declanșatorul tău mental (stabilit în evaluarea din “Portocaliu”) a fost activat. Trebuie să acționezi acum, decisiv și agresiv.
Armata SUA folosește, de asemenea, “Negru” ca ultimă fază a sistemului de culori, deși nu a făcut parte inițial din Codul lui Cooper.
Negru
Degradarea catastrofală a performanței fizice și mentale. Condiția “Negru” este atunci când nu te-ai pregătit pentru o întâlnire violentă (mental sau prin antrenament de autoapărare) și acum mintea ta este copleșită de stres, iar atât mintea cât și corpul tău sunt incapabile să producă orice răspuns defensiv realist.
În esență, devii o victimă prin lipsa de planificare sau de conștientizare a posibilelor pericole. “Negru” NU este un scenariu în care vrei să fii! Răspunsul natural la un pericol brusc are de fapt 3 variante: luptă, fugă sau uimire/înghețare (fight, flight, freeze). Incapacitatea de a procesa evenimentele care se produc ne suprasolicită sistemul nervos și ne lasă fără vreo reacție.
În concluzie, poți să îți sporești securitatea și siguranța personală în mod semnificativ trăind în general în “Galben”, conform codului culorilor a lui Cooper.
TL;DR 🙂
E important să precizăm că asta nu presupune să fii paranoic(ă) și să nu mai ieși din casă sau să cataloghezi pe toată lumea ca fiind un agresor. Definiția este “alertă RELAXATĂ”! A rămâne în mod constant în cadrul nivelului galben și a te deplasa ușor în și în afara nivelului portocaliu este pur și simplu o stare de conștientizare mentală care trebuie practicată până devine a doua natură. Evident, e ceva ca învățăm și exersăm în cadrul antrenamentelor de autoapărare.
Photo by Leon Pauleikhoff on Unsplash