Contextul e important
Una dintre regulile importante în autoapărare este “situația dictează tehnica”. Asta înseamnă că evenimente identice pot declanșa reacții total diferite, în funcție de context: de exemplu ridicarea în brațe de către partener este în regulă, în vreme ce același gest din partea unui necunoscut reprezintă o agresiune și solicită o reacție corespunzătoare.
Definește bine scopul
Să ai un scop bine definit e un motto întalnit în ziua de azi peste tot, inclusiv pe postere motivaționale. În ceea ce privește finalul unei situații de autoapărare, scopul nostru este întotdeauna “siguranță”. Dar asta poate să însemne lucruri diferite, în funcție de context.
Autoapărarea e în general ”egoistă”
În cazul cel mai general, căutăm oportunitatea de a scăpa și fugi de la locul agresiunii. Putem să fugim către mașina proprie, cu intenția de a urca și demara cât mai repede dacă suntem abordați în parcare, către intrarea în casă / apartament dacă suntem în apropiere, sau către o zonă populată dacă ne aflăm pe o stradă lăturalnică / parc. În toate aceste situații, e important să ne apărăm și să reușim să creăm un interval de câteva secunde în care să putem fugi, fără a fi prinși după 2 metri. Nu ne interesează în mod deosebit dacă atacatorul își revine relativ repede sau nu, dacă poliția reușește să îl prindă sau dacă scapă. Scopul nostru este siguranța noastră personală.
Excepții de la regulă
În situații mai deosebite, se poate ca un interval de câteva secunde în care atacatorul este dezorientat să nu fie suficient. Există posibilitatea ca agresiunea să aibă loc într-un spațiu închis: în mașină, într-o cabină de lift sau într-o încăpere încuiată. În această situație, apărarea presupune incapacitarea agresorului pentru o mai lungă perioadă de timp. Trebuie să fie inconștient (sau imbolizat) astfel încât să avem timpul necesar pentru a ajunge la siguranță sau pentru a chema și aștepta ajutor.
Tot în categoria de mai sus se încadrează scenariile în care nu că ești singur(ă) și e nevoie ca tu să protejezi pe cineva; fie că ai doi sau mai mulți copii (ai tăi sau în grijă), sau ești cu partenerul / un prieten care dintr-un motiv sau altul nu poate să “o ia la fugă” cu tine, va trebui să rezolvi situația într-o manieră care să îți ofere mai mult timp pentru a părăsi locul agresiunii.
Pe ultimul loc se situează scenariile în care trebuie să imobilizezi atacatorul (de exemplu, ești în vacanță cu un grup de prieteni cu copii cu tot, și cineva intră în casa în care locuiți cu toții – chiar dacă ai putea să fugi, sau să-ți iei familia și să fugi, nu poți să îi lași pe restul într-o situație periculoasă). Imobilizarea se poate face în principiu în două feluri: varianta clasică, în care restricționezi cumva posibilitatea de mișcare a celeilalte persoane, sau reușind să o ameninți suficient de serios încât aceasta să nu se miște (de exemplu, să o păzești având un băț și de preferabil mai mulți prieteni alături).
Alege înțelept
E important de notat că odată cu complexitatea abordării crește și riscul la care te expui. Să lovești odată sau de două ori și să fugi te expune la minimum de riscuri, în timp ce încercarea de a-ți imobiliza atacatorul este cea mai periculoasă abordare.
În funcție de scenariul în care te vei afla, e important să alegi varianta cea mai simplă și care te pune cel mai puțin în pericol! Cu cât vei identifica mai rapid pericolul și cu cât vei reacționa mai repede, cu atât vei avea mai multe opțiuni la dispoziție.
Featured image de Joshua Sukoff / Poza din articol de Sander Sammy via Unsplash