În cadrul antrenamentelor de krav maga, se insistă asupra modului în care se lovește cu pumnul. Se insistă pe o formă “corectă”, care este diferită de cea din sporturile de luptă, dar comună cu majoritatea sistemelor de autoapărare. Două dintre întrebările cele mai frecvente sunt
- De ce este atât de important cum lovești, atâta vreme cât pui suficientă fortă, și
- De ce contează dacă ești pe stradă sau în ring, de ce nu sunt tehnicile la fel?
Răspunsul simplu la prima întrebare este probabil destul de evident: trebuie să lovești corect pentru a nu te accidenta. Ținând cont că e vorba de o situație de autoapărare, scopul este să mă apăr cu succes, să scap și sa nu fiu rănit. Dacă îmi rup mâna dar reușesc să duc tehnica la bun sfârșit, ajung la spital pentru o atelă sau ghips, dar pot măcar sa spun că am îndeplinit prima parte din misiune. Însă se poate întâmpla să mă rănesc mai grav, sau într-un moment inoportun în timpul luptei și să nu pot sa mă apăr de atac sau să scap de agresor, ceea ce poate să-mi pună în pericol viața.
Explicația lungă adaugă mai multe elemente convingătoare, dacă mai este nevoie: tehnica de lovire trebuie să fie rapidă și fără pregătire, ceea ce această formă îmi asigură din start. De asemenea, trebuie să fie eficientă dar în același timp ușor de învățat, fără “secrete” care se deprind după o viață de practicat arte marțiale.
A doua întrebare are legătură cu evoluția sporturilor de contact. Acestea s-au adaptat la regulile competiționale și a echipamentului de protecție folosit. Bandajele și mănușile, de box sau de arte marțiale mixte (mma) sunt făcute să protejeze mâna celui care lovește, și nu pe cel care încasează lovitura. Ele ajută la stabilizarea încheieturii și a a pumnului în general, precum și la amortizarea și disiparea impactului pe o suprafață mai mare.
În situațiile de luptă pe strada, scopul este să lovești cu pumnul într-o suprafată mai moale (care are și mușchi peste schelet, nu direct într-un os). Mână este deosebit de complexă și constă în 27 de oase, majoritatea dintre ele mici, și există puțini mușchi care să stabilizeze pumnul în cazul unui impact.
Elementele unei lovituri de pumn corecte:
- Contactul cu ținta trebuie să fie făcut cu primele 2 oase din pumn – metacarpienele II și III
- Degetul mare apasă pe următoarele 2 degete – arătător și index, pentru a oferi mai multă stabilitate în pumn
- Încheietura este aliniată cu pumnul și antebrațul
- Pumnul este rotit la aproximativ 45°
- Cotul este tras spre interior
Chiar și cu protecția oferită de echipamentul din ring sau cușcă, în cazul în care se lovește cu ultimele două oase sau cu degetul mare (mai ales în cazul croșeelor), apar accidentări. Iată și câteva imagini cu radiografii ale unor astfel de incidente: